Principiul comunicării în Internet

Toate serviciile rețelei Internet au la bază schimbul de mesaje dintre o sursă și un destinatar. Principiul comunicării este asemănător cu sistemul poștal în care, dacă A dorește să-i trimită un obiect lui B, atunci împachetează obiectul și expediază pachetul de la un oficiu poștal, după ce a scris pe pachet adresa proprie(a expeditorului) și adresa destinatarului. În funcție de acestă adresă, oficiul poștal direcționează pachetul pe cea mai adecvată cale spre destinatar, informându-l eventual, pe expeditor atunci când pachetul a fost predat destinatarului. În mod similar, dacă A dorește să-i trimită lui B un mesaj prin intermediul Internetului el va trebui să "împacheteze" mesajul în vederea expedierii. Mesajul propriu-zis este convertit în formă binară și, însoțit de informații de control care permint identificarea și direcționarea sa, este înglobat într-o unitate de date numită chiar pachet. Informațiile de control conțin adresa expeditorului și a destinatarului, sub forma unei structuri formate din patru numere naturale mai mici decât 256, separate între ele prin puncte. Aceste structuri poartă numele de adrese IP , ceea ce se traduce prin adrese de protocol Internet (de exemplu, 173.201.57.4). În mod evident, pentru a asigura circulația corectă a pachetelor de date este necesar ca aceste adrese să fie unice (o bună analogie ar fi aceea cu numerele de telefon).

O dată ce a fost expediat, pachetul trece succesiv printr-o serie de noduri de ghidare numite routere , care au rolul de a determina calea corectă către destinatarul pachetului. Operațiile de dirijare a pachetelor sunt realizate în mod automat de către rețea și respectă un set de reguli numit protocol rețea.

Protocolul de rețea reprezintă ansamblul de standarde care guvernează schimbul de informații în sistemele de calcul interconectate.

Rețelele mari de calculatoare pot folosi în interiorul lor diferite asemenea protocoale, dar, pentru a putea asigura comunicarea între ele, trebuie ca toate să adopte un protocol oficial unuic (gândiți-vă la dialecte regionale în rapot cu limba oficială a unei țări). Rețelele de Internet folosesc începând din 1983 protocolul IP (Internet Protocol), care realizează transmiterea datelor între calculatoare care găzduiesc programele de aplicații și terminalele utilizatorilor, numite,după cum am văzut, calculatoare-gazdă(hosts).

Regulile protocolului IP asigură transmiterea pachetelor numai dacă rețeaua funcționează fără erori. În cazul erorilor de parcurs, pachetul este redirecționat înapoi către ultimul router, de unde se încercă retrimiterea lui automatăpână când destinatarul confirmă primirea pachetului. În plus, dacă un pachet este prea "voluminos" (în cazul transmiterii fișierelor de dimensiuni mari), IP determină fragmentarea sa în pachete de dimensiuni mai mici (datagrame), care pot fi transmise mai ușor în rețea, fără riscul blocării fluxului de date. Datorită complexității procesului de transmitere a datelor, protocolul IP este completat de un altul, numit protocol de transfer (TCP- Transmission Control Protocol). Pachetele trimise sunt fragmentate și numerotate, putându-se verifica primirea lor în forma în care au fost trimise și reconstituirea întregului la destinatar.

Funcționarea rețelei Internet pe baza protocoalelor IP si TCP presupune deci existenta unei comunicări directe intre noduri(router-e si calculatoare ocazia). La randul lor, protocoalele IP si TCP se bazează si ele pe alte protocoale si specificatii, destinate unor servicii anumite, dar care au ca punct central protocoalele IP si TCP. Pentru asigurerea întregii game de servicii Internet se vorbește deci de o familie de protocoale TCP/IP (sau suita TCP/IP), dintre care menționam:

• Tentel-unul din primele protocoale, care permitea conectarea la rețea de la distanță
• SMPT (Simple Mail Transmission Protocol)- destinat serviciului de posta electronică
• FTP(File Transfer Protocol)- utilizat pentru transferul de fisiere
• HTTP(HyperText Transfer Protocol)-utilizat de către servere web pentru transferul fișierelor de tip hiper-text
• DNS(Domain Naming Service)- serviciul numelor de domenii