Sistemul de adrese utilizate in Internet

Sisteme de adrese utilizate


Adoptarea suitei de protocoale TCP/IP presupune identificarea precisă a sistemelor conectate la Internet. Am arătat că orice calculator conectat în rețea beneficiază de un identificator unic, un număr ce poartă denumirea de adresă IP, structurat pe patru grupe de numere naturale cuprinse între 0 și 255, separate între ele prin puncte. Numărul total de variante rezultate din acest sistem de alocare a identificatorilor (respectiv 232) se consideră a fi acoperitor pentru a putea cuprinde în evidențe orice echipament conectat în orice colț al globului. Structurarea adreselor pe grupe de numere relativ mici permite unor calculatoare specializate numite servere de rețea să decodifice cu ușurință adresele și să gestioneze, pe baza unui protocol numit DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol), localizarea în rețea a calculatoarelor-gazdă, identificând rapid calea de rutare (direcționare a cererilor de servicii). Acest tip de protocol realizează, practic, o organizare a rețelei într-un sistem de subrețele (subnet-uri) asemănătoare rețelelor locale.

O adresă IP de tipul 213.183.25.17 este deci structurată ierarhic, furnizând, de la general la particular, informații de tipul rețea.subrețele.utilizator.

Chiar dacă acest sistem de identificare a calculatoarelor conectate la rețea este perfect funcțional la nivelul serverelor, din punctul de vedere al utilizatorului, el este practic imposibil de utilizat, datorită dficultății de a reține un format numeric de exprimare a adreselor. Din acest motiv, sistemului de adrese IP i se asociază un sistem paralel de identificare a calculatoarelor, bazat pe un protocol subordonat suitei TCP/IP, numit Domain Naming System - DNS. Sistemul DNS imparte totalitatea adreselor IP posibile în nivele organizaționale denumite domenii, care po fi la rândul lor împărțite în subdomenii. Calculatorului conectat i se atribuie un nume de domeniu, format din mai multe zone care corespund subdomeniilor. Numele subdomeniilor sunt separate prin puncte.

Structura adresei DNS este foarte asemănătoare cu cea a adresei IP, având însă avantajul că, fiind mult mai ”prietenoasă”, este mai ușor de reținut. În loc de numere, o astfel de adresă conține nume, ierarhizate de la particular la general.

De exemplu, într-o adresă (fictivă!) de tipul anorg.facch.unibuc.edu.ro pot fi identificate cu ușurință mai multe niveluri de organizare. O astfel de adresă poate denumi un calculator aflat în Laboratorul de Chimie Anorganică din cadrul Facultății de Chimie a Universității București, instituție educațională din România.

Cel mai general nivel de organizare este, deci, cel de mai sus. În cazul analizat, el este analizat de un indicator de țară. Ca și în sistemul de înmatriculare auto, în Internet, fiecare țară are propriul indicativ:
Domeniul Țara Domeniul Țara
au Australia jp Japonia
be Belgia mx Mexic
ca Canada nz Noua Zeelandă
ch Elveția pl Polonia
de Germania ro România
dk Danemarca ru Rusia
es Spania tr Turcia
fr Franța uk Anglia
il Israel us SUA
it Italia va Vatican

În afara criteriului geografic, un rol important în stabilirea adreselor îl constituie tipul de organizație din care face parte utilizatorul. În legătură cu aceasta, au fost stabilite câteva domenii primare (de nivel înalt), codurile lor fiind exemplificate în continuare:

Domeniul Semnificația numelui de domeniu
com organizație cu scop comercial
edu organizație educațională
gov organizație guvernamentală
int organizație internațională
mil organizație militară
net organizație care se ocupă cu gestionarea resurselor din rețea
org diferite tipuri de alte organizații

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Principiul comunicării în Internet

Accesul și conectarea la Internet

Ce se înțelege prin Internet